"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"

După cum ştiţi "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată" este un vers al marelui poet român Mihai Eminesc (poezia "Odă - în metru antic). Adevărul e că nu sunt un prea mare fan a lui Eminescu şi nu mă arunc în vânt dupa poeziile lui, dar acest vers mi-a pătruns adânc în suflet (şi nu pentru că pe versul acesta am luat 10 în teză la română) - nu ştiu mi se pare un vers atît de complex, atît de frumos.
În viaţa de zi cu zi de multe ori gândim ceva de genu "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată" - de atâtea ori moartea ni se pare aşa departe.
Suntem copii, adolescenţi, în plină formă de viaţă, plini de energie, capabili să facem orice ( în mintea noastră chiar să biruim moartea) şi poate singurul loc în care auzim de moarte este la un joc pe PC, într-un film....dar nu prea ne gîndim că este reală, că ne vine şi noua rândul într-o zi să facem cunoştinţă cu ea.......
Totul până într-o zi când te trezeşti pe un pat de spital sau ai 70 de ani şi-ţi dai seama că moartea e aproape, că "înveţi a muri", că trebuie să îţi iei rămas bun de la toţi cei dragi şi să te pregăteşti de plecare..... Este momentul în care îţi aduci aminte de gândul acesta "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată" şi încerci să-şi aduci aminte de clipele în care te gândeai aşa, de acele momente pline de bucurie, pace, de acele clipe fără de griji, dar par aşa de departe şi sunt aşa de frumoase...dar totuşi timpul nu-l poţi da înapoi aşa că acum cât încă eşti tânar gândeştete să faci fapte bune, să-i iubeşti pe cei din jurul tău ca în acele momente de sfârşit să te bucuri că ai realizat ceva în viaţă.....
Ar mai fi multe de zis dar mă opresc aici şi vreau să mai adaug doar un lucru care reiese din acest vers a lui Eminescu: pe acest pământ fiinţa umană face 3 lucruri: învaţă, crede şi în final moare.
"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată" - poate ar trebui să ne gândim la asta deoarece într-o zi vom fi traşi la socoteală pentru tot ce am făcut pe acest pamânt....

Un nou gând.....

Hristos e viu!

Au trecut două zile de când nu am mai postat şi m-am gândit că ar fi timpul să o fac.....
Deci de la ultima postare am avut parte de două zile "pline": s-a terminat vacanta, am revenit la liceu...m-am plimbat, am visat, am mai şi învăţat şi am avut puţin timp ca să pun un gând online...chiar dacă gânduri am avut multe, iar acum nu ştiu care să-l postez, dar ca şi de obicei o să încep cu o întrebare:
"Ai părinţi?".........bine poate două:
"Când ai mulţumit ultima dată pentru ei..... când te-ai rugat ultima dată pentru ei? Când le-ai zis ultima dată TE IUBESC?"
Biblia zice: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta".....faci tu lucrul acesta?
Poate vă gândiţi : "De parcă tu îl faci?" Recunosc nu o fac mereu, dar mi-am dat seama că greşesc şi trebuie să mă îndrept.... Adevărul e că aşa cum te iubesc părinţii tăi nu o face nimeni, cât se roagă ei pentru tine nu se roagă nimeni şi cum le pasă lor de tine nu-i pasă nimănui.... Acuma poate zici " Da......de unde".... într-un timp eram şi eu de acord cu tine....dar de ceva vreme încoace am realizat că mă înşelam....părinţii noştri ne cunosc, ştiu ce facem ( chiar dacă noi avem senzaţia că habar nu au - vă spun asta din propria experienţă...eram vagabond şi credeam că părinţii mei nu ştiu ca acuma când zic că fratele meu e vagabond să-mi zică " De parcă tu nu ai fost, de la cine a învăţat?" ), credem că sunt demodaţi dar vă rog ascultaţile sfaturile: sunt cele mai bune credeţi-mă.....(am acasă o carte cu proverbe şi maxime arabe si acele proverbe chiar dacă sunt de prin anul 100 şi ceva încă sunt de actualitate deci cum să nu fie sfaturile părintilor noştri folositoare când ele nu au o sută de ani?)

Articolul acesta ar putea continua mult, sunt multe de zis, prea mult bine ne fac părinţii noştri şi indiferent de cât aş scrie ar fi aceiaşi concluzie:
IUBITI-VĂ PĂRINŢI, CINSTIŢI, ARĂTAŢILE CĂ ÎI IUBIŢI ŞI NU UITAŢI SĂ LE MULŢUMIŢI PENTRU TOT....PENTRU CĂ SUNT!

Schimbare

Hristos a înviat!


Deci a fost un Paşte minunat. Mulţumesc încă odată lui Isus care a murit pe cruce pentru păcatele noastre demonstrându-ne cât de mult ne iubeşte şi astfel oferindu-ne posibilitatea să ne schimbăm.

De multe ori noi (mă includ şi pe mine) facem o greşeală in opinia mea Imensă - nu credem că oamenii se pot schimba - şi ne înşelăm amarnic.

Adevărul e că de multe ori omul s-a schimbat dar noi nu vrem să observăm - credem - lucrul acesta (mai ales când dintr-un om rău devine un om bun), dar în realitate el s-a schimbat.

Îi drept că sunt două feluri de schimbare:
1. din om bun în om rău (felul acesta de schimbare îl observăm foarte repede)
2. din om rău în om bun (felul acesta de schimbare nu prea îl recunoaştem dar el există)

Aş vrea să vorbesc un pic despre al doilea tip de schimbare pentru că legat de el greşim de cele mai multe ori.

Cu toţi ştim că Isus a avut 12 ucenici..... câţi dintre ei au fost băieţi buni de la început? O parte da, o parte nu - deci unii s-au schimbat: Levi a fost vameş ( nu chiar cea mai cinstită meserie pe atunci) şi exemplele pot continua ( zic şi de Iuda care a fost o schimbare din bun în rău).

Sunt multe persoane care s-au schimbat şi sunt sigur că şi tu cunoşti unele....dacă nu chiar tu însuţi te-ai schimbat la un moment dat. Acum gândeştete la momentul schimbării tale - au acceptaţi cu toţi ideea că te-ai schimbat? Cum te-ai simţit când unele persoane nu au vrut să vadă schimbarea din tine? Cam nasol..... atunci de ce când o persoană din jurul tău se schimbă nu vrei sa crezi asta( şi nu îmi zi că mereu ai crezut că nu te cred :P ) ?
Eu unul recunosc că uneori nu am crezut că o persoană s-a schimbat chiar dacă schimbarea s-a produs dar te rog nu repeta greşeala mea.
Înainte să spui despre o persoană că nu s-a schimbat: priveşte la cum este şi ce face acuma şi gândeştete la cum era şi apoi judecă.
Aş vrea să mai adaug aici două citate ce le-am găsit într-o carte:
"A fost nicovală şi a devenit ciocan"

" Munţii, pomii şi râurile îşi schimbă înfăţişarea în funcţie de stare şi de timp, aşa cum trăsăturile feţei omeneşti se schimbă în funcţie de gândurile şi sentimentele omului. Plopul care ziua stă drept, ca o mireasp frumoasp, cu ale cprei vestminte se joacă brize, seara seampnp cu o coloană de fum care se ridică spre neant. Stâncile mari, care la amiză stau ca un uriasş puternic ce râde în faţa loviturilor soartei, noaptea par ca nişte sărmani ce dorm pe pământ şi se înveselesc cu văzduhul. Pârâul, care dimineţa străluceşte ca mierea argintie şi pe care îl auzim îngânând melodia veşniciei, apare seara ca un râu de lacrimi care izbucnesc din coastele văii şi îl auzim plângând şi văicărindu-se, asemenea unei femei care şi-a pierdut pruncul" (DJUBRAN, Aripile frânte, 207)

În concluzie: a fost un articol lung:)....ştiu recunosc... dar sper că ai înţeles ce am vrut să-ti zic:
Schimbarea există deci crede în ea şi acceptă pe oamenii care s-au schimbat;)

Hristos a inviat!

Deci sunt atatea de zis. A fost o zi asa frumoasa. Soarele straluceste Isus traieste. el merita toata cinstea si gloria. el ne-a eliberat de pacat. Multumim tie Tata ceresc. Bucurati-va caci el va eliberat. Sarbatori fericite alaturi de cei dragi.

Nod......

Nu prea îmi place să mă dau bătut, dar în faţa "nodului" am făcut-o.....În opinia mea în viaţă sunt vreo 4 tipuri de noduri:
1. Nodul care nu trebuie făcut: nodul de la şireturi, nodul cu păcatul, nodul cu anumite persoane

2. Nodul care trebuie făcut: nodul de la cravată, nodul care ne leagă de Dumnezeu, de Isus, de prietenii adevăraţi....

3. Nodul care nu trebuie desfăcut: nodul de cravată. nodul care ne leagă pe noi de partenerul de viaţă (actual sau viitor), nodul care ne leagă de familia noastră. nodul care ne leagă de Dumnezeu

4. Nodul care neapărat trebuie desfăcut: nodul de la şireturi, nodul care ne leagă de păcat, nodul care ne leagă de prieteniile rele, nodul care ne leagă de acest pamânt.....

Într-o concluzie - Sunt două perechi de noduri care merg mână în mână:
1. nodul de la şireturi cu nodul cu păcatul: amândoua par bune (cel de la şireturi te mai scuteşte de efort, cel cu păcatul de mai scoate din unele problene - mai zici o minciună etc...), dar în final amândouă dăuneză ( cel de la şireturi nu te mai lasă să îţi dai jos papuci, cel cu păcatul nu te mai lasă să vezi Împărăţia Cerurilor)
2. nodul de la cravată cu nodul cu Dumnezeu: amândoua sunt mai greu de făcut, dar amândouă sunt necesare (cravata nu o porţi fără nod şi viaţa nu are sens fără Dumnezeu)

Eu acum am cedat în faţa nodului pentru cravată....tu în faţa cărui nod cedezi? Sau care nod trebuie să-l desfaci?




P.S.: După multe încercări şi mult efort am reuşit să-mi fac nodul la cravată ..... poate uneori pare aşa de greu să învingi păcatul dar nu te da bătut deoarece sigur o să reuşeşti la un moment dat;)

Sacrificiu....

Prea rar ne gândim la aşa ceva, nu?
În seara asta m-am uitat la un film şi una dintre ideile filmului era aceea de sacrificiu..... şi mă gândeam ce mare sacrificiu a făcut Dumnezeu, pentru noi, când L-a trimis pe singurul Său Fiu să vină pe pământ şi să moară pentru păcatele noastre..... sincer de multe ori nu cred că ne gândim cu adevărat la chestia asta...... şi adevărul e că moartea lui Isus pentru noi a fost cel mai mare sacrificiu care a avut loc vreodată,(mai mare decât sacrificiul ce l-a făcut Meşterul Manole) deoarece nu cred că vreunul din noi este gata să-şi trimită fiul să moara pentru o mulţime de păcătoşi..... nu cred că ne-am da nici fratele, sora sau verişorul.....întrebarea mea este "Suntem noi gata să sacrificăm ceva ( oricât de mic ar fi acel ceva) pentru cei din jurul nostru şi pentru Dumnezeu?"....."Sacrificăm noi ceva pentru cei din jurul nostru sau pentru Dumnezeu?"

Eu unul azi am sacrificat ceva bani pentru tatăl meu....si niste sticks-uri pentru sora mea.....Tu ce sacrifici?

Perfecţiunea.....

De atâtea ori folosim expresia "Îi perfect" şi tot de atâtea ori o folosim în circumstanţe greşite....
În opinia mea un singurul lucru este perfect şi acela este Dumnezeu - Isus .... acuma serios cine mai rezistă 40 de zile fără mâncare şi apă?....cine mai este fără de păcat? Cine a murit şi a înviat a 3-a zi?.....
Dar săptmâna aceasta cu pregătirile pentru Paşte ..... făcând prăjituri alături de mama mea am mai tras o concluzie.....perfecţiunea se mai observă undeva.....in " ALBUŞ" (aici vorbesc de chestia aia de la prăjituri... care se bate ) - este alb, fără pată şi cu un pic de zahăr este şi dulce ....până acuma acestea sunt singurele lucruri perfecte pe care le-am descoperit.....